Chapeau, Lucian Bute!
Lucian Bute este genul de campion tăcut, muncitor şi cu enorm de mult bun simţ. Nu l-am auzit făcând mare caz pe la televizor, nu l-am văzut cu nici o sclipire de aroganţă în ochi, nu l-am văzut făcând tam-tam despre cât de mult se antrenează el şi cum o să aibă ac de cojocu’ lui Edison Miranda. Ştiţi că boxul are o doză de “show off”, cei doi îşi transmit mesaje de intimidare…
Şi totuşi, sâmbătă spre dimineaţă, Bute şi-a făcut KO adversarul. Un upercut bine plasat şi a devenit campion. Cu cea mai curată şi dătătoare de satisfacţii lovitură pe care un boxer o are la dispoziţie.
Eu sunt mândru de Bute. Mai ales că e gălăţean de al meu. Chapeau, Lucian! Îmi era dor de o victorie a unui român.
PS Şi pentru că tot am ales să postez ceva despre marea performanţă a unui sportiv, nu pot să nu amintesc de victoria superbă a fetelor de la Oltchim Râmnicu Vâlcea şi calificarea în Liga campionilor. La mai mare!
Stii cum il vad eu pe Lucian? Ca pe broscuta surda din acea pilda care circula pe net si o foloseau unii ca tehnica motivationala in traininguri.
In linii mari, niste broscute concurau pentru a escalada un munte, galeria le descuraja spunandu-le mereu ca nu vor reusi pentru ca ele sunt foarte mici si muntele foarte mare dar, pana la urma au renuntat toate broscutele mai putin una singura care a si ajuns in varful muntelui. Care a fost secretul ei? Era o broscuta surda! Nu auzea nimic din ce spuneau cei din jur, avea un scop si l-a atins. Asa este si Lucian, el GANDESTE ca un campion inainte de a actiona ca atare. Bravo!
in fata excelentei nu poti decat sa spui ” jos palaria”