Astăzi, ştirea zilei este categoric despre greva generală declanşată în sistemul bugetar. Dacă stau bine să mă gândesc şi sunt onest cu mine însumi, realizez că de fapt este reacţia cât se poate de normală a sindicatelor din România legată de tăierile salariale. Şi, la urma urmei, este dreptul lor să facă grevă. Iar orice drept trebuie exercitat.

Asta nu înseamnă însă că eu cred vreo secundă că sindicatele vor şi obţine ceva. Din păcate, nu prea au ce şi mai ales de unde. Trăim vremurile pe care le trăim şi ele cer ceva sacrificii. Este un moment foarte bun pentru a se începe curăţenia societăţii româneşti. Pentru că şi partidele politice încep să se supună unor reguli noi, clare, care până acum erau doar subînţelese. Mi se pare absolut normal să se spună clar şi răspicat că un politician are de ales între afaceri şi politică. Dar asta este o altă discuţie…

Revenind la grevă, singura parte care mă întristează este cea din sistemul sanitar. Astăzi se asigură numai urgenţele. Din păcate, bolile nu intră în grevă şi nici accidentele. Căci, nu-i aşa, ce bine ar fi dacă s-ar întâmpla asta… Recentul caz al copilului care a murit din cauza unei fracturi la Slatina mi-a dat fiori pe şira spinării. Nu s-a petrecut în timpul grevei, dar ştiri de acest gen aş vrea să văd cât mai puţine. Ca noi toţi, ştiu.

Aud zilnic păreri, care mai de care având sursa mai avizată, cum că măsurile de reducere a deficitului bugetar pe care Guvernul le va adopta mâine şi pe care, în mare, le cam ştim, sunt mult prea extreme şi se puteau găsi şi alte soluţii.

Aşa că mi-am zis, neavând aroganţa de a crede că partidul din care fac parte deţine adevărul absolut şi are monopol pe soluţiile salvatoare pentru economie, că vreau să mă documentez şi eu în legătură cu cele propuse de opoziţia formată dealtfel din două partide mari, unul de stânga şi unul de dreapta.

PSD a venit cu propunerea, absolut firească pentru un partid de stânga, a impozitării în trepte, în funcţie de venituri. Idee respinsă de Guvernul Boc din raţiuni de eficienţă economică. Şi PSD mai are şi alte propuneri. Le puteţi citi aici.

Ei bine, eu cam la atât aş rezuma propunerile opoziţiei. PNL a reuşit să mă uimească cu nişte propuneri generale care ar fi menite unei strategii pe termen lung pentru România. Nu zice nimeni că propunerile liberalilor sunt rele, în perspectivă, dar mai exact, cum ar rezolva ei problema deficitului în afară de soluţii pline de bune intenţii?

Ceea ce trebuie acum sunt măsuri imediate de reducere a cheltuielilor bugetare. Reforma administrativă este o soluţie excelentă – însă pe termen mediu şi lung. Fireşte că Guvernul va lua şi alte măsuri care să creeze cadrul economic pentru relansarea economiei. Nu a spus nimeni că se va opri aici.

Voi ce credeţi, opoziţia nu înţelege contextul economic sau se face doar că nu înţelege?

de văzut - fără prea mari pretenţii şi totuşi, Russell Crowe sub bagheta lui Ridley Scott:

Să ştiţi că nu ne-am vorbit…:) Un editorial interesant al lui CTP AICI.

Am văzut zilele astea o gramadă de declaraţii privitoare la măsurile de austeritate anunţate de preşedinte, guvern şi FMI. Care mai de care a sărit să propună donarea de salarii, de indemnizaţii din CA-uri. Stupid, din punctul meu de vedere. Sunt doar declaraţii politice de imagine care nu au nicio legătură cu ieşirea din impas. Mai mult, unii au cerut alegeri anticipate - mai absurd decât atât nu cred că se poate. În această tornadă de opinii nu se decantează decât declaraţiile lui Isărescu, de la nu ştiu ce seminar:
“In 1990 Statul functiona cu mai putin de un milion de bugetari. Erau circa 800.000 cu tot cu cei din Comitetul Central. Dupa 20 de ani avem 1,4 milioane si ne intrebam unde este problema”

„S-a spus tot timpul: avem bani in bugetul de pensii, dar ei nu erau. BNR a avertizat permanent ca toate cresterile salariale au fost dincolo de productivitate si ca, odata, mai devreme sau mai tarziu, corectia va aparea”

“Dintr-o luna, pentru numai 20 de zile are practic bugetul bani ca sa acopere cheltuielile, iar pentru 10 zile ramase Guvernul trebuie sa se imprumute”

Aveţi mai multe precizări AICI.
Uneori am impresia că atât presa, cât şi clasa politică, nu pune întrebările corect sau mai degrabă nu le adresează cui trebuie. Mai mult, o parte însemnată a clasei politice vede această situaţie de blocaj ca pe o oportunitate politică şi electorală - vezi mitingurile de astăzi. Pe de altă, presa aruncă gaz peste foc, parcă aşteptând o escaladare a evenimentelor. Prea puţini se gândesc la soluţii. L-am văzut deunăzi şi pe Voiculescu care propunea nu ştiu ce soluţii economice de scoatere a României din criză. Uneori am senzaţia că ar trebui să-şi facă Isărescu televiziune… şi să facă el opoziţie…

Hmmm, am văzut la postarea precedentă comentarii cu privire la modul în care mă percepe presa locală. Să vă dau un exemplu mai recent. A apărut o ştire pe Realitatea cum că aş plăti cea mai scumpă chirie pentru sediul Biroului meu Parlamentar la Galaţi, vreo 5000 RON. Vă ataşez factura pe luna martie a chiriei în valoare de vreo 300 de euro. Este vorba de sediul din Micro 40, cei care stau la mine în colegiu ştiu exact locaţia. Nu stiu ce să zic… dacă ai activitate în colegiul tău nu e bine pentru că implică anumite costuri. Dacă nu ai activitate, ţi se reproşează de ce ţi-ai uitat alegătorii. Chiar şi aşa, ar trebui să avem datele corecte. 5000 RON vs 1344 RON.
Găsiţi factura AICI.
Eu înţeleg că reprezentăm exemple pentru ceilalţi, mai ales în aceste momente în care se iau decizii care afectează pe toată lumea. Dar, totuşi, trebuie să dăm naştere unor subiecte de presă doar de dragul lor?

Am şi eu o nedumerire, sau uimire, cum vreţi să o numiţi. Şi am zis să o împărtăşesc cu voi. Mă uit la opoziţie şi nu îmi vine a crede – tot o dau cu „alegeri anticipate”, ceea ce în condiţiile actuale mie mi se pare nu numai aberant, dar oferind potenţial consistent de implozie unei ţări de dimensiunile României.

Haideţi să fim serioşi – cum să organizezi anticipate în plină şi dureroară criză. Mă întreb dacă cei de la PSD şi PNL chiar îşi doresc asta. Ok, calculele lor poate că arată că ar lua mai multe locuri în Parlament decât au acum. Dar cui îi pasă în afară de ei?

România are nevoie acum de un guvern politic. Discuţia cu guvernul de uniune naţională, avansată pe la colţuri, cu guvernul de tehnocraţi iar nu merge. Pentru că într-un moment în care iei decizii dureroase ele trebuie asumate politic. Aşa e mersul. Şi guvernul de tehnocraţi lucrează tot cu Parlamentul. Şi tot are nevoie de o majoritate.

Da, e greu, ştiu, dar parcă ar fi mai uşor cu o opoziţie constructivă. Aşa cred eu. Şi nu, nu vorbesc despre o opoziţie care să tacă sau să fie de acord cu Guvernul. Că atunci nu ar mai fi opoziţie. Ci de una care să te tragă de mânecă atunci când greşeşti sau nu vezi soluţia mai bună. Voi chiar credeţi că PSD şi PNL ar fi vrut acum să fie la guvernare? Că sunt sigur că le convine perfect rolul de opoziţie. Una care îşi doreşte anticipate doar cu vorba.

Titlul de mai sus nu îmi aparţine. Este titlul unui editorial scris de jurnalistul Dan Tapalagă pe hotnews.ro. El încearcă câteva explicaţii pentru situaţia în care a ajuns astăzi România via lecţia grecească. Mi se pare foarte interesantă abordarea. Sunt curios ce credeţi voi despre asta.

Îmi dau seama cam cât de multe reacţii stârnesc măsurile recente ale Guvernului judecând după numărul mare de comentarii de la postul precedent. Măsurile sunt fără precedent, recunosc. Şi da, şi salariul meu va scădea.

Auzeam azi dimineaţă o ştire care arăta cu cât vor scădea salariile unora din sistemul de stat. Şi era dat drept exemplu faimosul salariu al preşedintelui Eximbank. Iar întrebarea moderatorului era „nu mai bine scădeau salariile acestea mai mult decât să iei proporţional de la toţi angajaţii de la stat?”. Răspunsul a venit realist: poate era doar un exemplu bun, pentru a stabili un precedent – dar economia la bugetul de stat era departe de a fi relevantă, de a conta.

Mai ţineţi minte când s-au tăiat lefurile miniştrilor, adică sporurile lor? Toată lumea spunea: este doar un fel de joc de imagine, nu se economisesc prea mulţi bani. Da, exact aşa era, dar atunci nimeni nu a sărit în faţă să spună că mutarea e bună, că astfel se dă un exemplu.

Mă rog, aţi putea să ma acuzaţi de frustrări – există totuşi un dublu standard cu care se operează pe scena publică românească. Adică dacă faci nu e bine, dar dacă faci tot nu e bine.

Revenind la măsurile de scădere a fondului de salarii şi pensii. Este groaznic ce se întâmplă, recunosc. Însă eu văd acest moment precum unul care ne dă şansa unei relansări. Să vă explic de ce. Tăiem fondul de salarii dar nimeni nu spune unui minister să reducă TOATE salariile cu 25 la sută. Nu, poţi să alegi să faci concedieri. Şi să îţi reformezi, să eficientizezi instituţia pe care o conduci. Nu vorbim de o mie de ani despre faptul că o reformă reală în rândul instituţiilor de stat nu există? Nu ne plângem că toate insituţiile bugetare sunt inerţiale? Că sunt mulţi care se duc la serviciu ca să nu stea acasă, dar pe bani? De ce nu am folosi acest moment pentru a face din România un stat eficient? Sper doar să existe voinţa de a se tăia în carne vie. De a se impune principiul competitivităţii şi în instituţiile de stat.

Da, este trist să recurgi la concedieri. Dar ca om tânăr, mâ gândesc de multe ori că aş vrea ca şi statul să funcţioneze după criterii profesionale cum se întâmplă în mediul privat. Unde dacă nu îţi faci treaba nu ai prea multe şanse. Unde totul se gândeşte din punct de vedere al eficienţei. Trebuie ca şi noi, românii, să fim mai responsabili faţă de instituţia care ne dă leafa.

Despre reducerea pensiilor nu prea găsesc ce aş putea spune. Cred că o să fie dureros pentru mulţi oameni care şi aşa nu aveau din ce să trăiască. Sper doar că decizia de reducere a pensiilor nu se va lua fără o analiză precedentă. Trebuie impusă o limită sub care nu se scade. Doar nu o să umblu la pensia unui om care lua 500 Ron pe lună. Dar pot să umblu la pensia celor care câştigă peste 4000 de Ron fără probleme.

Am credinţa că actuala putere îşi va respecta angajamentul şi că de anul viitor totul va intra în normal. Adică se va da înapoi ce s-a tăiat anul ăsta. La vremuri grele, măsuri disperate….

Ceea ce sper este că aceste măsuri ne vor repune pe linia de plutire. Şi că această criză va fi o lecţie pentru noi. Şi că vom învăţa să nu mai aruncăm cu banii pe fereastră atunci când îi avem – de dragul unui an electoral şi a unui procent mai gras la alegeri.