E lamentabil faptul că, în situaţia în care ne aflăm, ne bâlbâim foarte tare în comunicarea publică a măsurilor pe care trebuie să le ia sau pe care le-a luat guvernul. Ca să răspund la o întrebare care mi s-a adresat la postarea precedentă, suntem un partid de dreapta, am militat pentru măsuri gen cota unică în anii precedenţi. Ba chiar cu asta a câştigat Alianţa DA alegerile în 2004. Sunt pentru cota unică. Nu ştiu la ce se gândeşte Vlădescu, dar până să apuce să declare public că ia în calcul una sau alta, ar fi trebuit să îşi împărtăşească ideile echipei din care se presupune că face parte… Eu zic să ia în calcul toată lumea, inclusiv Vlădescu, decizia echipei. Nu să se pronunţe cu de la sine putere… A mai făcut-o şi altădată când a vorbit despre lucruri care s-au dovedit a fi perdele de fum.

În fine… critica asta este aplicabilă şi altor colegi care la televizor fac declaraţii de genu’: “ne gândim să”… sau “luăm în calcul să…”. Ca de exemplu dl Şeitan care spunea cu seninătate acum două zile că se face o analiză privind revenirea la TVA de 19 la sută. M-a lăsat cu gura căscată, pe mine unul.

Se simte nevoia unui consens în ceea ce priveşte măsurile asumate până în prezent. Cred că datorăm asta tuturor. Dacă oamenii care suportă efectele acestor măsuri nu au încredere că lucrurile se vor îndrepta, atunci nu vom ajunge nicăieri. În lipsa acestui consens rămâne doar
amatorismul şi bâlbâiala.

M-am cam săturat să găsesc scuze peste scuze pentru guvern. Dincolo de asta, mă deranjează foarte multe lucruri - pe care pe alocuri le-am mai dezvoltat punctual aici, pe blog.
Remanierea - rămâne o himeră, deşi este absolut necesară.

Consideram necesară demisia de onoare a ministrului Muncii in momentul deciziei Curţii Constituţionale. Oamenii ăştia au făcut o lege neconstituţională care odată picată i-a determinat pe aceiaşi “specialişti” să răsufle uşuraţi apelând la scuza: “nu avem soluţii – majorăm TVA”

Majorarea TVA a fost cea mai facilă măsură a guvernului în condiţiile în care este o decizie cu impact major asupra tuturor care determină majorarea tuturor preţurilor, a inflaţiei şi, implicit, scăderea consumului. De aici apar efecte economice negative în ce-i priveşte pe agenţii economici. Mai mult decât atât, nu rezolvă problema - fondul de pensii care falimentează bugetul şi supradimensionarea aparatului bugetar.
Că tot am ajuns aici - cheltuielile bugetare rămân în continuare mari.
INS a făcut un raport pentru primul trimestru al anului 2010 în care lucrurile stăteau cam aşa:

În sectorul bugetar s-au înregistrat uşoare creşteri ale câştigului salarial mediu net în activităţile de administraţie publică (2,9%) şi învăţământ (5,0%), urmare a acordării în luna martie, în unele unităţi, a sumelor din alte fonduri şi a primelor ocazionale (al 13-lea salariu pentru anul 2009). În activităţile de sănătate şi asistenţă socială (-0,1%) s-au înregistrat uşoare scăderi ale câştigului salarial mediu net. Ca o concluzie a statisticienilor, comparativ cu luna martie a anului precedent, câştigul salarial mediu nominal net a crescut cu 7,6%, iar indicele câştigului salarial real faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent a fost de 103,3%.

Deci, ce măsuri au fost luate? Unde? Oare cum se traduce discrepanţa între declaraţiile publice şi cifre? Lipsă de control, rea voinţă sau incompetenţă?

Guvernul are 60 de zile la dispoziţie să demonstreze că poate să ia măsurile corecte pentru redresare. Dacă nu reuşeşte, voi fi primul care voi ridica mâna pentru trimiterea acasă a unei părţi din Guvern. 4 miniştri, cel puţin….

Cam aşa a arătat Galaţiul astăzi când mii de oameni au pus umărul la treabă pentru ridicarea digului care sperăm să facă faţă viiturii de pe Dunăre, anunţată pentru miercuri. Am stat acolo aproape 8 ore, am dat şi eu o mână de ajutor, împreună cu câţiva dintre voluntarii mei.


În acest timp viceprimarul Galaţiului, Ciumacenco, dădea următoarea declaraţie:
“Odată îndiguit, obligăm un fluviu de mărimea Dunării să treacă printr-un jgheab. Natura ne-a demonstrat de foarte multe ori că acest lucru este imposibil. De fiecare dată, Dunărea va câştiga. Ceea ce se lucrează acum este maximum din ce putem face şi suntem efectiv la mâna lui Dumnezeu”

Incompetenţă? Nu numai. Şi o doză semnificativă de fatalism cu care noi, gălăţenii, ne-am cam obişnuit când vine vorba de administraţia locală…

Ultimul film al lui Roman Polanski - puţin cam static, însă cu destul de multe răsturnări de situaţie şi o distribuţie bunicică:

- mai întâi o mică paranteză: nu vreau să comentez declaraţiile mele privind-o pe doamna Meseşan. Tot ce am avut de spus am spus-o în toate apariţiile mele publice.

Revenind, apropo de iresponsabilitate, nu pot trece peste declaraţia de ieri a directoruluidin BNR, Eugen Rădulescu, care a afirmat următoarele: “Îngheţarea acordului cu FMI, cuplată cu o eventuală paralizie a deciziei politice, l-ar putea duce în bălării. 5-6 lei pentru un euro, poate şi mai rău”.
Ce-i, oare, cu chestia asta? Poate omului îi era rău. Sau domnul director era obosit. Pentru că altă variantă îl aruncă cel puţin în ridicol, dacă nu îl acuză de interese obscure sau lipsă de responsabilitate. Şi ce-i cu exprimarea asta cel puţin necolocvială? Sunt sigur că domnul Rădulescu nu a crezut serios că declaraţia o să fie luată în nume personal. Cu certitudine nimeni nu a făcut-o. Mai ales într-o perioadă atât de sensibilă din punct de vedere economic şi politic.
Nu sunt, însă, naiv să cred că echilibrul valutar a fost zdruncinat doar de această declaraţie publică. Dar mai ştiu că a ajutat semnificativ la deprecierea leului. Un astfel de om nu mai are ce căuta la BNR…

Valuri de revoltă s-au scurs peste presa din România şi partidele de opoziţie după anunţul (absolut previzibil) de creştere a TVA făcut de Guvernul Boc ca urmare a imposibilităţii de reducere a pensiilor pe motiv de neconstituţionalitate.
Am urmărit reacţia isteroidă a liberalilor, a social democraţilor (în paranteză fie spus, mă întreb cum ar fi reacţionat cei de la PNL dacă se umbla la cota unică). Şi am rămas cu întrebarea – ei cum ar fi reacţionat. Pentru că da, şi de această dată, opoziţia a uitat că rolul ei este nu numai să critice ci şi să vină cu soluţii alternative.
Aud că TVA este mult prea ridicat la 25 la sută. Dar dacă mă uit pe nivelul TVA din restul statelor membre UE, văd că şi Ungaria, ţara a cărei strategie economică se tot dă de exemplu la televizor, a urcat TVA la 25%. Ştiu că dacă amintesc că şi Suedia, Danemarca, o să îmi spuneţi că cele două state nu pot fi menţionate în acest context pentru că sunt societăţi economice de succes. Dar, da, şi ei au un TVA de 25 la sută. Da, Islanda şi Norvegia sunt la acelaşi nivel sau puţin mai ridicat, cu vreo jumătate de procent.
Nu poate nega nimeni presiunea pusă pe bugetari de mărirea TVA. Ei se văd puşi în situaţia de a suporta o dată scăderea salariilor primite cu 25 la sută dar vor cumpăra produse mai scumpe din cauza măririi TVA. Da, le va fi greu. Dar dacă e vreo consolare pentru ei, nimeni nu scapă cu veniturile neatinse din criza asta.
Prin scăderea pensiilor se urmărea să nu se lovească mediul de afaceri. La o adică, acesta este motorul oricărei economii. Şi dacă mediul de afaceri nu merge, nu ne putem aştepta să crească bunăstarea.
Nu îmi rămâne decât să sper că Guvernul, pus în faţa celei mai grele perioade economice din istoria recentă a României, va şti să îi facă pe oameni să îşi dorească să facă în continuare afaceri în România.

Insinuări la adresa imparţialităţii unor judecători de la CCR au tot curs. Şi, cel mai probabil, se vor ridica public suspiciuni la adresa competenţelor Curţii de fiecare dată când un verdict nu va conveni unuia sau altuia. De aceea ţin să precizez de pe acum că, indiferent care va fi decizia Curţii Constituţionale referitor la contestaţiile împotriva legilor “austerităţii”, eu îmi păstrez încrederea în această instituţie.

Care credeţi că va fi decizia Curţii de azi? Şedinţa e în plină desfăşurare, ar trebui să aflăm din moment în moment…

Later edit:
S-a amânat decizia CCR - judecătorii Curţii vor relua dezbaterile mâine dimineaţă. Sper că şedinţa se prelungeşte din cauza celor 4 contestaţii stufoase pe care trebuie să le analizeze, nu din cauza tensiunilor acumulate peste zi

Later edit 2: CCR a invalidat o parte din măsurile propuse în legile austerităţii. Dar a validat altele. Cele mai importante declaraţii ale premierului Emil Boc: www.gandul.info/news/guvernul-anunta-ca-are-un-pachet-alternativ-de-austeritate-6446647

Vestea reţinerii lui Dan Diaconescu, pe care evit să îl numesc jurnalist dar pe care aş putea să îl numesc, în mod generos, om de televiziune, ţine azi prima pagină a ziarelor. Dincolo de faptul că nu îmi amintesc să fi petrecut mai mult de 3 minute legate pe postul său de televiziune (şi când am făcut-o a fost pentru a vedea cât de departe se poate merge), nu pot decât să îmi imaginez că procurorii care au decis reţinerea lui Diaconescu sunt bazaţi acolo, la dosar. Nu de alta, dar din acest punct va începe circul pe postul de televiziune aka moşia dlui Diaconescu.
Senzaţia mea este că prea mulţi dintre cei care controlează diverse surse de informare în masă nu fac nimic altceva decât să se folosească de influenţa lor, mai mică sau mai mare, pentru a face averi. Nu vreau să dau alte nume dar mai sunt cazuri. Şi eu cred că dacă tot propăvăduim curăţenia morală, onestitatea – haideţi să ne aplecăm şi asupra acestor oameni. Sunt curios cum se va termina totul în cazul „Senzaţionalul Dan Diaconescu”. Care se va folosi de toate canalele pe care le controlează pentru a se victimiza – răzbunare politică, Diaconescu a deranjat pe cine nu trebuia etc.

Nu “consum” tabloide, dar de data asta Cancan a pus degetul pe i cu articolul ĂSTA.
Grea viaţa de sindicalist…:)

Duminică ne întâlnim la Snagov - grup parlamentar, prim ministru, lideri de organizaţii. Ideea e următoarea. Votul de ieri din Parlament are un singur headline: “Nu este momentul pentru instabilitate politică!” Însă asta nu e echivalent cu: “Guvernul este bun şi frumos, totul e ok, mergeţi mai departe!”
Lucrurile stau în felul următor: am fost solidari, am jucat până la capăt, însă acum mutarea e în casa guvernului. Guvernul trebuie să se reorganizeze, să schimbe miniştri care nu au performat. Remanierea este în acest moment de primă necesitate. Nu mai vreau să aud ministru cutare ca vorbeşte aiurea, ca nu e informat şi află de la televizor de o măsură sau alta sau că i se suflă la nu ştiu ce conferinţă de presă. În acest moment nu mai avem nevoie de bâlbâieli.